BĂLTẮU, băltaie, s. n. (Reg.) Băltoi. – Baltă + suf. -ău.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLTẮU, băltaie, s. n. Băltoi. – Din baltă + suf. -ău.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLTĂU s. băltoi. (O baltă mare se numește ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băltău s. n., art. băltăul; pl. băltáie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băltắŭ n. pl. ăĭe. Munt. Rar. Băltoagă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink