BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcél s. n.] – Baltag + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcél s. n.]
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

băltăgél s. n., pl. băltăgéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink