opțiuni
  • info
2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

băltăcire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: băltăci] 1-2 Inundare. 3 Stagnare a apei care formează o baltă (1) Si: băltăcit1 (3), băltire1, băltit1, băltuială (2), băltuire (2), băltuit1 (2). 4 Deplasare a cuiva cu greutate printr-un loc băltos (1) sau noroios Si: băltocit (4). 5 Zbor al păsărilor cu corpul deasupra apei și cu picioarele în apă Si: băltăcit1 (5).

băltăci [At: LM / Pzi: ~cesc / E: băltac2 + -i] (Rar) 1 vt (D. apă) A inunda. 2 vr (D. suprafețe de pământ) A se inunda. 3 vt (D. apă) A stagna, formând o baltă (1) Si: a bălti1, a hăitui (3). 4 vi (D. oameni) A se deplasa cu greu printr-un loc băltos sau noroios. 5 vi (D. păsări) A zbura cu corpul deasupra apei și cu picioarele în apă.

băltăcí vb. IV. (înv., reg.) 1 tr. (despre ape; compl. indică terenuri, locuri etc.) A inunda. 2 intr., refl. (despre apă) A stagna, formînd o baltă. 3 refl. (despre terenuri, locuri etc.) A se inunda. • prez. ind. pers. 3 -cește. /băltăc + -i.

băltăcì v. a merge sau a sălta înnotând prin locuri băltoase.

băltăcésc v. intr. (d. băltoacă). Rar. A staționa, a se aduna făcând baltă: apa băltăcește.

Sinonime

BĂLTĂCI vb. v. stagna.

băltăci vb. v. STAGNA.

Intrare: băltăcire
băltăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltăcire
  • băltăcirea
plural
  • băltăciri
  • băltăcirile
genitiv-dativ singular
  • băltăciri
  • băltăcirii
plural
  • băltăciri
  • băltăcirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: băltăci
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băltăci
  • băltăcire
  • băltăcit
  • băltăcitu‑
  • băltăcind
  • băltăcindu‑
 singular plural
  • băltăcește
  • băltăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băltăcesc
 (să)
  • băltăcesc
  • băltăceam
  • băltăcii
  • băltăcisem
a II-a (tu)
  • băltăcești
 (să)
  • băltăcești
  • băltăceai
  • băltăciși
  • băltăciseși
a III-a (el, ea)
  • băltăcește
 (să)
  • băltăcească
  • băltăcea
  • băltăci
  • băltăcise
plural I (noi)
  • băltăcim
 (să)
  • băltăcim
  • băltăceam
  • băltăcirăm
  • băltăciserăm
  • băltăcisem
a II-a (voi)
  • băltăciți
 (să)
  • băltăciți
  • băltăceați
  • băltăcirăți
  • băltăciserăți
  • băltăciseți
a III-a (ei, ele)
  • băltăcesc
 (să)
  • băltăcească
  • băltăceau
  • băltăciră
  • băltăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băltăcire, băltăcirisubstantiv feminin

  • 1. Inundare. MDA2
    sinonime: inundare
  • 2. Stagnare a apei care formează o baltă. MDA2
    sinonime: băltire băltit
  • 3. Deplasare a cuiva cu greutate printr-un loc băltos sau noroios. MDA2
  • 4. Zbor al păsărilor cu corpul deasupra apei și cu picioarele în apă. MDA2
etimologie:
  • băltăci MDA2

băltăci, băltăcescverb

rar
  • 1. tranzitiv (Despre apă) Inunda. MDA2 DEXI
    sinonime: inunda
  • 2. reflexiv (Despre suprafețe de pământ) A se inunda. MDA2 DEXI
  • 3. tranzitiv (Despre apă) A stagna, formând o baltă. MDA2 DEXI
    sinonime: bălti stagna
  • 4. intranzitiv (Despre oameni) A se deplasa cu greu printr-un loc băltos sau noroios. MDA2
  • 5. intranzitiv (Despre păsări) A zbura cu corpul deasupra apei și cu picioarele în apă. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.