BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (der. regr.).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLȚÁ vb. a (se) tărca. (Ce te-ai bălțat așa?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bălțá vb., ind. prez. 1 sg. bălțéz, 3 sg. și pl. bălțeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șoárece-bălțát s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink