BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. ♦ Obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat. – Bălțat + suf. -ură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLȚĂTÚRĂ ~i f. 1) Pată sau dungă de altă culoare (de obicei mai deschisă) pe care o au unele animale pe corp. 2) Obiect bălțat. /bălțat + suf. ~ură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. Obiect colorat fără gust, cu culori multe și neasortate, încărcat. ♦ Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. – Din bălțat + suf. -ură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLȚĂTÚRĂ s. împestrițătură, pestrițătură, tărcătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLȚĂTÚRĂ s. v. voronic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bălțătúră s. f., g.-d. art. bălțătúrii; pl. bălțătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bălțătúră f. pl. ĭ. Lucru bălțat: hainele luĭ îs o bălțătură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink