BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -ce, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -uc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLĂÚC adj. v. bălăiel, bălăior, bălănel, bălănuț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bălăuc adj. m., pl. bălăúci; f. sg. bălăúcă, pl. bălăúce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink