18 definiții pentru bălărie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂRIE, bălării, s. f. 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec.

BĂLĂRIE, bălării, s. f. 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec.

bălărie sf [At: PANN, Ș. II, 12 / Pl: ~ii / E: nct] 1 Plantă necultivată, care crește spontan Vz buruiană. 2 Loc acoperit cu bălării (1) Cf pârloagă.

bălărie s.f. 1 (mai ales la pl.) Buruiană înaltă și stufoasă care crește pe locuri necultivate. 2 Loc (necultivat) năpădit de buruieni. • pl. -ii. g.-d. -iei. /bîlie + -ărie.

BĂLĂRIE, mai adesea pl. BĂLĂRII sf. 🌿 Buruieni sălbatice, înalte și dese: bordeiele și coșarele țărănești risipite prin tufișe și bălării (ODOB.) [comp. vsl. byli].

BĂLĂRIE, bălării, s. f. (Mai ales la pl.) Buruiană, de obicei înaltă și stufoasă, care crește pe locuri necultivate. Toate bălăriile, scaieții, frunzele lipanului sau tufa de cucută, își scot capul din șanțul șoselei. SAHIA, N. A. 49. Potecile-au rămas pustii Și-i năpădit de bălării Pustiul din pridvor. IOSIF, PATR. 8. Dincolo, la stingă, e o cocioabă de casă, în mijlocul unui maidan plin de bălării. SLAVICI, N. I 252. Iar acum de cînd nu vii Au crescut tot bălării, Că de cînd ne-ai părăsit Cărările-au înverzit. ALECSANDRI, P. P. 280. ◊ (Uneori la sg., cu sens colectiv) Undeva lîngă cetate, Zid dărăpănat de ani... Loc de liniște pustie Înecată-n bălărie. DEȘLIU, în POEZ. N. 162. Nu simțiți cum miroase a bălărie răscoaptă de soare? CARAGIALE, O. II 98. Hora, veselă și cadențată... prăfuia-ntr-o clipă, de prin curte, bălăria. MACEDONSKI, O. I 10.

BĂLĂRIE, bălării, s. f. 1. Buruiană (înaltă și stufoasă) care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Comp. v. sl. byli.

BĂLĂRIE ~i f. 1) Buruiană mare și stufoasă, care crește pe terenuri necultivate. 2) Loc năpădit de asemenea buruieni. [Art. bălăria; G.-D. bălăriei] /Orig. nec.

bălărie f. iarbă crescută mare și des, buruieni netrebnice ce înneacă o câmpie: alt miros dă floarea și alt miros dă bălăria PANN. [Vechiu-rom. bâlie = slav. BYLIE, buruiană; forma bălărie e un colectiv modern, analog lui ierbărie, stufărie].

bălăríe f. (d. bîlie și suf. -ărie, ca în stufărie). Munt. Dudăŭ, loc acoperit de buruienĭ multe și marĭ: miros de bălărie, copiiĭ s’au ascuns pin bălăriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bălărie s. f., art. bălăria, g.-d. art. bălăriei; pl. bălării, art. bălăriile (desp. -ri-i-)

bălărie s. f., art. bălăria, g.-d. art. bălăriei; pl. bălării, art. bălăriile

bălărie s. f., art. bălăria, g.-d. art. bălăriei; pl. bălării, art. bălăriile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂLĂRIE s. 1. v. buruiană. 2. ogor, pârloagă. (Locul plin de buruieni se numește ~.)

BĂLĂRIE s. 1. buruiană, (pop.) dudău, (reg.) beldie, (înv.) bîlie, zizanie. (Teren plin cu ~ii.) 2. ogor, pîrloagă. (Locul plin de buruieni se numește ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bălărie (bălării), s. f. – Buruiană, hățiș. Sl. bylŭ, bylije „plantă”, bylinarica „buruiană” (Cihac, II, 7; DAR), cu suf. -rie, ca ierbărie < iarbă, crăcărie < cracă, etc. Cf. bîlie.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bălărie, bălării, s.f. – 1. Buruiană. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec. (MDA); din bălă „buruiană” + suf. -ărie (Mihăilă, 1974).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

în bălării expr. 1. în altă parte. 2. nu se știe unde; aiurea. 3. (în fotbal – d. un șut) la mare distanță de poartă.

Intrare: bălărie
bălărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălărie
  • bălăria
plural
  • bălării
  • bălăriile
genitiv-dativ singular
  • bălării
  • bălăriei
plural
  • bălării
  • bălăriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălărie, bălăriisubstantiv feminin

  • 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: buruiană
    • format_quote Toate bălăriile, scaieții, frunzele lipanului sau tufa de cucută, își scot capul din șanțul șoselei. SAHIA, N. A. 49. DLRLC
    • format_quote Potecile-au rămas pustii Și-i năpădit de bălării Pustiul din pridvor. IOSIF, PATR. 8. DLRLC
    • format_quote Dincolo, la stînga, e o cocioabă de casă, în mijlocul unui maidan plin de bălării. SLAVICI, N. I 252. DLRLC
    • format_quote Iar acum de cînd nu vii Au crescut tot bălării, Că de cînd ne-ai părăsit Cărările-au înverzit. ALECSANDRI, P. P. 280. DLRLC
    • format_quote (cu sens) colectiv Undeva lîngă cetate, Zid dărăpănat de ani... Loc de liniște pustie Înecată-n bălărie. DEȘLIU, în POEZ. N. 162. DLRLC
    • format_quote (cu sens) colectiv Nu simțiți cum miroase a bălărie răscoaptă de soare? CARAGIALE, O. II 98. DLRLC
    • format_quote (cu sens) colectiv Hora, veselă și cadențată... prăfuia-ntr-o clipă, de prin curte, bălăria. MACEDONSKI, O. I 10. DLRLC
  • 2. Loc năpădit de buruieni. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.