BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂIEȚÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru băieți; de băiat. Îmbrăcăminte ~ească. /băiat + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat. – Din băiat + suf. -esc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

băiețésc adj. m., f. băiețeáscă; pl. m. și f. băiețéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băĭețésc, -eáscă adj. De băĭat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂIEȚÍ, băiețesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre fete) A se comporta băiețește. [Pr.: bă-ie-] – Din băiat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

băiețí vb. (sil. bă-ie-), ind. prez. 1 sg. băiețésc, 3 sg. și pl. băiețéște
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink