BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata) – Băiat + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂIEȚÉL ~i m. la pl. (diminutiv de la băiat) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și prin pășuni. /băiat + suf. ~el
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂIEȚÉL s. băiețaș, copilaș, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici, puști.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băĭețél m. pl. eĭ. Băĭat mic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink