băgắu, s.n. (reg.) tutun rămas în pipă, scrum (pus uneori pe măsea pentru senzația de fumat).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

băgắu (-uri), s. n. – Reziduu de nicotină pe fundul unei pipe. Mag. bágó (Cihac, II, 478; DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

băgắŭ n. (ung. bagó). Trans. Tutunu rămas în fundu luleleĭ saŭ cleĭu (funinginea) care se formează în ĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink