BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂGĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival fam. Care are obiceiul de a se băga undeva nepoftit; predispus să se amestece în toate. /a (se) băga + suf. ~ăreț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. Care se amestecă nepoftit (în discuție); înfigăreț. – Din băga + suf. -(ă)reț.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂGĂRÉȚ adj. v. înfigăreț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băgăréț adj. m., pl. băgăréți; f. sg. băgăreáță, pl. băgăréțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink