BĂDÍE, bădii, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Bădiță. – Bade + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂDÍE, bădii, s. m. (Pop.) Bădiță. – Din bade + suf. -ie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bădíe s. m., art. bădía, g.-d. art. lui bădía/bădíei; pl. bădíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bădía m. gen. al luĭ, voc. bădie (d. badea). Mold. nord. Epitet respectuos adresat în popor de fratele mai mic celuĭ maĭ mare orĭ un copil unuĭ flăcăŭ. – În sud bîdia. V. nenea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink