BĂCĂLIE¹, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. – Cf. băcan¹, băcănie.

băcălie¹ sf vz băcănie

băcălie² sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ii / E: nct] 1-2 (Bot; reg) Băbiță¹ (3-4).

băcălíe¹ s.f. (înv.) Băcăniță. • pl. -ii. g.-d. -iei. /cf. băcan¹, băcănie.

băcălíe² s.f. v. băcănie.

BĂCĂLIE² sf. Mold. 🌿 = BABIȚĂ¹3.

BĂCĂLIE¹, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. Băcălia ambițioasă. – Cf. băcan², băcănie.

băcălie (văcălie) f. Mold. buretele de iască numit în Muntenia babiță. [V. văcălie].

băcălie f. Mold. băcănie: marfă de băcălie AL.

băcălíe f. (d. bacal). Mold. Est. Prăvălie de bacal. Mărfuri coloniale (orez, piper, vanilie, zahăr ș.a.) Vs. (cp. cu băcan 2). Un fel de ĭască care crește pe stejar și cu care se afumă ca să depărtezĭ albinele.

BĂCĂNIE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălie s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

băcănie sf [At: (a. 1778) LET. III, 285/4 / V: ~ălie¹ / Pl: ~ii / E: băcan¹ + -ie] (Iuz) 1 Meseria de băcan¹. 2 Magazin de coloniale. 3 (Mpl) Mărfuri coloniale. 4 (Înv; mpl) Substanțe vegetale aromatice care se folosesc drept condimente. 5-7 (Înv; îf ~ălie) Băcăniță (1-3).

băcănie s.f. 1 Prăvălie în care se vînd diferite produse alimentare. ◇ Expr. A se face de băcănie = a se face de rîs. 2 (la sg.) Ocupația băcanului. 3 (înv.; la pl.) Mirodenii, condimente. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (reg.) băcălíe s.f. /băcan¹ + -ie.

❍BACĂLIE¹ 👉 BĂCĂNIE [bacal].

BĂCĂNIE, Mold. BĂCĂLIE sf. ⚚ 1 Prăvălia unui băcan ¶ 2 Profesiunea de băcan: s’a apucat de ~ ¶ 3 Marfa ce se vinde de un băcan, în spec. tot ce se pune în bucate spre a le face mai gustoase, sau a le da un miros mai plăcut, aromate, mirodenii: un fel de salță, făcută cu vin amestecat cu usturoiu pisat și cu băcănii (I.-GH.).

BĂCĂNIE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului². 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălie s. f.] – Băcan² + suf. -ie.

BĂCĂNIE, băcănii, s. f. (Rar) 1. Prăvălie în care se vînd articole alimentare. În băcănie toată lumea vorbea cu voce ridicată. PAS, L. I 43. 2. (La sg.) Ocupația de băcan. 3. (La pl.) Substanțe vegetale, aromatice (ca piper, scorțișoară, șofran etc.) care se pun în mîncări, spre a le face mai gustoase sau a le da un miros plăcut; mirodenii. Băga [mielul] într-o groapă plină de jeratec... unde-l lăsa pînă cînd pocnea ca un tun; atunci îl scotea, îl învălea într-o pînză și-l ungea c-un fel de salță (= sos) inventată de dînsul, făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat și cu băcănii, cu lămîie și cu sare. GHICA, S. 67. – Variantă: (Mold.) băcălie (HOGAȘ, DR. II 17, ALECSANDRI, T. 694) s. f.

BĂCĂNIE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vînd diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului². 3. (La pl.) Mirodenii. [Var.: (reg.) băcălie s. f.] – Din băcan² + suf. -ie.

BĂCĂNIE ~i f. 1) Magazin mic sau raion într-un magazin, unde se vând produse alimentare. 2) Ocupația băcanului. 3) mai ales la pl. înv. Ingredient care se adaugă în cantități mici în alimente, pentru a le da gust sau miros plăcut; mirodenie; condiment. [Art. băcănia; G.-D. băcăniei; Sil. -ni-e] /băcan + suf. ~ie

băcănie f. 1. arome sau condimente de bucate; 2. prăvălia unde ele se vând.

băcăníe f. (d. băcan 1). Munt. Băcălie.

băcălie (înv.) s. f., art. băcălia, g.-d. art. băcăliei; pl. băcălii, art. băcăliile

băcălie s. f., art. băcălia, g.-d. art. băcăliei; pl. băcălii, art. băcăliile

băcănie s. f., art. băcănia, g.-d. art. băcăniei; pl. băcănii, art. băcăniile (desp. -ni-i-)

băcănie s. f., art. băcănia, g.-d. art. băcăniei; pl. băcănii, art. băcăniile

băcănie s. f., art. băcănia; g.-d. art. băcăniei; pl. băcănii, art. băcăniile

băcănie, -niei gen. a.

a se face de băcănie expr. a se face de râs, a se face remarcat în public prin manifestări care dovedesc proastă creștere.

BĂCĂLIE s. v. iască.

băcălie s. v. IASCĂ.

BĂCĂNIE s. (înv.) spițerie.

BĂCĂNII s. pl. v. aromat, coloniale, condiment, ingredient, mirodenie.

BĂCĂNIE s. (înv.) spițerie. (Cumpăra sare de la ~.)

băcănii s. pl. v. AROMAT. COLONIALE. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE.