BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din scr. babaluk.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂBĂLÚC s. m. (Reg., în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. ♦ Bătrân. – Sb. babaluk.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

băbălúc² / băbălúcă (reg.) s. m. / s. f.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

băbălúc¹ (din ~) (înv., reg.) loc. adv.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂBĂLÚC s. v. baubau.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băbălúc s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

băbăluc, băbăluci s. m. v. băbălău
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink