BĂBĂLẮU, băbălăi, s. m. (Reg.) 1. Babalâc (1). 2. Om lung și prost. – Din babă + suf. -ălău.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂBĂLĂU s. v. afemeiat, babalâc, baccea, căzătură, crai, hodorog, ramolit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

băbălău, băbălăi s. m. 1. bătrân ramolit. 2. bărbat înalt și molâu. 3. bărbat afemeiat.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink