2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂȘTINAȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

BĂȘTINAȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

băștinaș, ~ă smf, a [At: ȘEZ. II, 47 / Pl: ~i, ~e / E: baștină] 1-2 (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește Si: aborigen, autohton, indigen.

băștinaș, -ă adj., s.m., s.f. (Persoană) care aparține unei populații care trăiește din timpuri străvechi pe același loc; aborigen, autohton, indigen. • pl. -i, -e. /baștină + -aș.

BĂȘTINAȘ I. adj. De baștină, nestrămutat, rămas locului din moși strămoși. II. BĂȘTINAȘ sm., BĂȘTINAȘĂ sf. Locuitor de baștină: băștinașul mîndrei Oltenii e pretutindenea cruce de voinic (VLAH.) .

BĂȘTINAȘ, -Ă, băștinași, -e, adj. Care se află din moși-strămoși pe pămîntul pe care locuiește; de baștină, autohton, indigen. În Italia, Franța, Anglia și alte țări robite capitalului, cu toate încercările desperate ale social- democrației de dreapta de a sparge unitatea clasei muncitoare, au loc impresionante mișcări de masă care pun pe gînduri pe asupritorii băștinași și pe stăpînii lor americani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 91. Îmi aminteam de... expediția lui Cortez și a altor aventurieri împotriva populațiilor băștinașe ale Americii centrale. SADOVEANU, N. F. 154. ◊ (Substantivat) Atunci au stîrnit vorbă unii dintre fruntașii păuneni că... n-ar fi rău să-i lepede pe asemenea locuitori vremelnici într-o latură, ca să nu ia dreptul băștinașilor la împărțirea loturilor ce se alegeau atunci din exproprierea moșiilor. SADOVEANU, P. M. 10. În munteni vezi pe băștinașii dintru început ai țării. RUSSO, O. 103.

BĂȘTINAȘ, -Ă, băștinași, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se află din moși-strămoși pe pămîntul pe care locuiește; autohton, indigen. – Din baștină + suf. -aș.

BĂȘTINAȘ ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face parte din populația de bază a unei țări (regiuni) sau este originar din această țară (regiune); de baștină; autohton; indigen; aborigen. /baștină + suf. ~

băștinaș a. și m. care e de baștină, originar din acea țară.

băștináș, -ă s. și adj. (d. baștină). Originar, autohton, indigen. V. venetic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băștinaș adj. m., s. m., pl. băștinași; adj. f., s. f. băștinașă, art. băștinașa, pl. băștinașe

băștinaș adj. m., s. m., pl. băștinași; adj. f., s. f. băștinașă, art. băștinașa, pl. băștinașe

băștinaș adj. m., s. m., pl. băștinași; f. sg. băștinașă, pl. băștinașe

băștinaș, f. sg. băștinașă, pl. băștinașe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂȘTINAȘ adj., s. aborigen, autohton, indigen, neaoș, pământean, (pop.) pământesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pământenesc. (Populație ~.)

BĂȘTINAȘ adj., s. aborigen, autohton, indigen, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populație ~.)

Intrare: băștinaș (adj.)
băștinaș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băștinaș
  • băștinașul
  • băștinașu‑
  • băștinașă
  • băștinașa
plural
  • băștinași
  • băștinașii
  • băștinașe
  • băștinașele
genitiv-dativ singular
  • băștinaș
  • băștinașului
  • băștinașe
  • băștinașei
plural
  • băștinași
  • băștinașilor
  • băștinașe
  • băștinașelor
vocativ singular
plural
Intrare: băștinaș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băștinaș
  • băștinașul
  • băștinașu‑
plural
  • băștinași
  • băștinașii
genitiv-dativ singular
  • băștinaș
  • băștinașului
plural
  • băștinași
  • băștinașilor
vocativ singular
  • băștinașule
  • băștinașe
plural
  • băștinașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băștinaș, băștinașisubstantiv masculin
băștinașă, băștinașesubstantiv feminin
băștinaș, băștinașăadjectiv

  • 1. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În Italia, Franța, Anglia și alte țări robite capitalului, cu toate încercările desperate ale social-democrației de dreapta de a sparge unitatea clasei muncitoare, au loc impresionante mișcări de masă care pun pe gînduri pe asupritorii băștinași și pe stăpînii lor americani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 91. DLRLC
    • format_quote Îmi aminteam de... expediția lui Cortez și a altor aventurieri împotriva populațiilor băștinașe ale Americii centrale. SADOVEANU, N. F. 154. DLRLC
    • format_quote Atunci au stîrnit vorbă unii dintre fruntașii păuneni că... n-ar fi rău să-i lepede pe asemenea locuitori vremelnici într-o latură, ca să nu ia dreptul băștinașilor la împărțirea loturilor ce se alegeau atunci din exproprierea moșiilor. SADOVEANU, P. M. 10. DLRLC
    • format_quote În munteni vezi pe băștinașii dintru început ai țării. RUSSO, O. 103. DLRLC
etimologie:
  • Baștină + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.