bășcăluí, bășcăluiésc, vb. IV (înv.) a alege, a despărți; a lua în plus.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bășcăluĭésc v. tr. (d. bașca). Munt. Separ: icrele fură bășcăluite de de măruntaĭe (VR., 8, 7-8, 50). – Și bășcuĭesc. (ChN., I, 248), V. deschilinesc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BĂȘCĂLUÍRE, bășcăluiri, s. f. v. BĂȘCĂLUI. – [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink