bășcăluí, bășcăluiésc, vb. IV (înv.) a alege, a despărți; a lua în plus.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bășcăluĭésc v. tr. (d. bașca). Munt. Separ: icrele fură bășcăluite de de măruntaĭe (VR., 8, 7-8, 50). – Și bășcuĭesc. (ChN., I, 248), V. deschilinesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink