BÂZDÂGANIE, bâzdâganii, s. f. (Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĭnŭ.

bâzdâganie sf [At: CREANGĂ, GL. / V: băzdăg-^[1], bizdeg-^[2], bățăg- / Pl: ~ii / E: nct] (Pop) 1 Monstru. 2 Namilă. 3 Arătare. 4 Minunăție.

BÂZDÂGANIE, bâzdâganii, s. f. (Pop. și fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĩnŭ.

bățăganie sf vz bâzdâganie

bizdiganie sf vz bâzdâganie

bîzdîganie s.f. (pop.; fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. Numai iată ce vede Harap-Alb altă bîzdîganie și mai și (CR.). • pl. - ii. g.-d. -iei. /<sl. veche бездꙑханьнъ „neînsuflețit”.

BIDIGANIE 👉 BÎZDĂGANIE.

BIZDIGANIE 👉 BÎZDÎGANIE.

BÎZDÎGANIE, BIZDIGANIE, BIDIGANIE sf. pop. Pocitură, pocitanie, ființă diformă, monstru: vede Harap-Alb altă bîzdîganie și mai și: o pocitanie de om umbla cu arcul după vînat păsări (CRG.); nici nu visați ce bizdiganie mai este și aia (ISP.); era ocolit de bidigăniile cele mai urîte din lume (RET.) [probabil vsl. bezdyhanĭnŭ].

BÎZDĂGANIE s. f. v. bîzdîganie.

BÎZDÎGANIE, bîzdîganii, s. f. (Rar) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, comedie, drăcie; bazaconie. Veți fi auzind... zicîndu-se: mărul discordiei. Eu mă prinz că nici nu visați ce bîzdîganie mai este și aia. ISPIRESCU, U. 2. – Pronunțat: -ni-e. – Variantă: bîzdăganie (CREANGĂ, P. 244) s. f.

BÎZDÎGANIE, bîzdîganii, s. f. Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie; bazaconie. – Slav (v. sl. bezdyhanĩnŭ).

băzdăganie f. monstru, pocitură, ceva rar și afară din cale: ce băzdăganie mai este și aia? ISP. [Cf. slav. BEZDYHANINŬ, neînsuflețit, de unde (sub influența sinonimului dihanie) forma redusă: Tr. bidiganie, bidihanie.

bidiganie (bidihanie) f. Tr. V. băzdăganie.

bățăgánie V. bîzdîganie.

bidigánie și bidihánie V. bîzdîganie.

bizdigánie V. bîzdîganie.

bîzdîgánie f. (vsl. bezdyhanĭnŭ, adică „fără suflare, mort”. V. dihanie). Dihanie, budihace, monstru. Fig. Om urît. – În Mold. sud și bîzdiganie, în Munt. est. și bățăganie, în Trans., Ban. și bidihanie și -ganie. V. boaĭtă și năzgodie.

bâzdâganie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. bâzdâgania (desp. -ni-a), g.-d. art. bâzdâganiei; pl. bâzdâganii, art. bâzdâganiile (desp. -ni-i-)

bâzdâganie (pop.) (-ni-e) s. f., art. bâzdâgania (-ni-a), g.-d. art. bâzdâganiei; pl. bâzdâganii, art. bâzdâganiile (-ni-i-)

bâzdâganie s. f. (sil. -ni-e), art. bâzdâgania (sil. -ni-a), g.-d. art. bâzdâganiei; pl. bâzdâganii, art. bâzdâganiile (sil. -ni-i-)

bîzdîganie (-nii), s. f. – Dihanie, arătare, ciudățenie, drăcie. – Var. bi(z)diganie, bidihanie, băhanie. Sl. bezŭ dychaninŭ „fără suflet” contaminat cu dihanie (DAR; Candrea).

BÂZDÂGANIE s. v. arătare, monstru, pocitanie, pocitură.

BÂZDÂGANIE s. v. ciudățenie.

bîzdîganie s. v. ARĂTARE. MONSTRU. POCITANIE. POCITURĂ.

BÎZDÎGANIE s. bazaconie, bizarere, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut.)