bîzdî́c n., pl. e și urĭ și -óc pl. oace (pol. bzdyk, hodorog, babalîc, nebun). Munt. Fam. Capriciŭ, hachiță: a-țĭ veni (saŭ a-țĭ sări) bîzdîcu. – Și bîzîc (Bz.). V. moțoc și harțag.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bîzî́c- V. bîzdîc-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink