bârzoi² sm [At: ȘEZ. II, 149 / E: nct] Floare nedefinită mai îndeaproape.

bârzoi¹ [At: SANDU-ALDEA, SĂM. III, 742 / V: ~zău / E: bâză + -oi] 1 a (Îlav) Cu coada ~ Cu coada ridicată în sus. 2 av (Îe) A-și face coada ~ A o lua nebunește la fugă. 3 a Ștrengar. 4 a Țanțoș. 5 av (Îe) Cu părul ~ Cu părul măciucă (de spaimă).

BÂRZOI adv. Ridicat în sus. A ține coada ~. /Orig. nec.

BÂRZOIA, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

bârzoia vr [At: TEODORESCU, P. P. 152 / V: bârzoi^[1], burzoi / Pzi: ~zoi, ~iesc / E: bârzoi] (Reg) 1 A-i sări cuiva țandăra. 2 A sta bosumflat. 3 A se umfla în pene Si: a se îngâmfa. corectat(ă)

bâzău^[1] av vz bârzoi

bâzoi^1[1] av vz bârzoi

burzoi v vz bârzoia

bîrzoi² vb. IV. v. bîrzoia.

bîrzoi¹ adv., adj. (reg.) 1 adv. Ridicat drept în sus. ◊ Loc.adv. Cu coada bîrzoi = cu coada ridicată în sus. Cu coada bîrzoi, făcu un salt și-și căută scăpare pe umărul lui Traian (SADOV.). ◊ Expr. A-și face coada bîrzoi = a o lua nebunește la fugă. Morărița, cînd A văzut venind Care scîrțiind... Și-a făcut coada bîrzoi Și-a fugit prin cele văi (POP.). 2 adj. Fig. (fam.) Țanțoș, semeț. ◊ Expr. Cu părul bîrzoi = cu părul ridicat în sus de frică, cu părul măciucă. • /bîză + -oi; cf. bărzăun.

bîrzoia vb. I. refl. (reg.) 1 A se îngîmfa, a se umfla în pene. Tinerică cînd erai, Zici că nărav nu aveai, Dar acum te-ai bîrzoiat, Cu nărav te-ai învățat (POP.). 2 A se bosumfla. • prez.ind. -iez. și bîrzoi vb. IV. /bîrzoi + -a.

BÎRZOIA (-oiez) vb. refl. A se îngîmfa, a se umfla în pene: Dar acum te-ai bîrzoiat, Cu nărav te-ai învățat (TEOD.); proverb: a se ~ ca o curcă, se zice de cei mîndri, îngîmfați și obraznici [bîrzoiu].

BÎZOIU² adv. - BÎRZOIU: caprei îi cade coada de rîie și ea tot ~ o ține (ISP.) .

BÂRZOIA, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.) 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

BÎRZOI s. n. (În expr.) Cu coada bîrzoi = cu coada ridicată în sus. Cu coada bîrzoi, [pisica] făcu un salt și-și căută scăpare pe umărul lui Traian. SADOVEANU, P. M. 239. Iedul... ședea în picioare... cu bărbuța frumoasă și cu codița bîrzoi. VISSARION, B. 83. A-și face coada bîrzoi = a o lua nebunește la fugă. Morărița, cînd A văzut venind Care scîrțîind... Și-a făcut coada bîrzoi Și-a fugit prin cele văi. TEODORESCU, P. P. 151. Cu părul bîrzoi = cu părul ridicat în sus (de frică), cu părul măciucă.

BÎRZOIA, bîrzoiez și bîrzoi, vb. I. Refl. (Rar) 1. A se îngîmfa, a se umfla în pene. Tinerică cînd erai, Zici că nărav nu aveai, Dar acum te-ai bîrzoiat, Cu nărav te-ai învățat. TEODORESCU, P. P. 152. 2. A se supăra deodată și a sta supărat, a se burzului.

BÎRZOI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bîrzoi = cu coada ridicată în sus.

BÎRZOIA, bîrzoiez, vb. I. Refl. (Reg.) 1. A se îngîmfa, a se umfla în pene. 2. A se supăra deodată și a sta supărat. – Din bîrzoi.

A SE BÂRZOIA mă ~iez intranz. pop. 1) (despre persoane) A-și da importanță; a se umfla în pene; a se semeți; a se împăuna; a se înfumura. 2) A-și manifesta nemulțumirea printr-o atitudine rezervată sau ostilă. [Sil. -zo-ia] /Din bârzoi

bârzoiu adv. V. bâzoiu.

bîrzói adv. (d. borz). Fam. Zbîrlit, bîrzoĭat, bursucat, ridicat drept în sus: coada, mustățile îĭ stăteaŭ bîrzoĭ. – În Olt. bîzoĭ. (NPl. Ceaur, 48).

bîrzoĭéz V. îmbîrzoĭez.

îmbîrzoĭéz și bîrzoĭéz v. tr. (d. bîrzoĭ). Est. Fam. Zbîrlesc, burzuluĭesc, bursuc, rîdic drept în sus: coadă, mustață îmbîrzoĭată. – În Trans. borzoĭez, îmborzoĭez și îmbórzoĭ: se îmborzoĭa cum se îmbórzoĭe curcanu (Agr. Înt. 112).

!bârzoi (reg.) adj. invar., adv. (în: cu coada ~, a sta ~)

bârzoi (reg., în expr.) adv.

bârzoi adv.

bârzoia (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bârzoiez, 3 se bârzoiază; conj. prez. 1 sg. să mă bârzoiez, 3 să se bârzoieze; imper. 2 sg. afirm. bârzoiază-te; ger. bârzoindu-mă

bârzoia (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiază; conj. prez. 3 să se bârzoieze; ger. bârzoindu-se

bârzoia vb., ind. prez. 1 sg. bârzoiez, 3 sg. și pl. bârzoiază, conj. prez. 3 sg. și pl. bârzoieze

bîrzoi (-oaie), adj. – Ridicat, îmbîrligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sînt cîinele, capra, calul etc. Sl. bŭrzŭ „rapid” (› sb. brz, bg. brăz; cf. Berneker 108), în parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). În afară de influența acestui ultim cuvînt, schimbarea semantică a lui bîrzoi se explică printr-o confuzie între cauză și efect, căci animalele care aleargă o fac de obicei cu coada ridicată. Der. bîrzeică, s. f. (sanie); bîrzoi, vb. (a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire; a se zbîrli, a se speria); bîrzoiat, adj. (zbîrlit; prost dispus); îmborzoia, vb. (Trans., a se încreți). Presupunem că trebuie să se adauge aceleiași familii cuvîntul bîrzoc, s. m. (cînepă ce rămîne fără a crește), care trebuie probabil înțeles „plantă ce crește rapid”, adică „(plantă) prematură, care nu ajunge la maturitate”.

cu coada bârzoi expr. (pop.) fudul, îngâmfat.

BÂRZOIA vb. v. bosumfla, făli, fuduli, grozăvi, infatua, îmbufna, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda.

bîrzoia vb. v. BOSUMFLA. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMBUFNA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

bârzoi adv. (reg.) zbârlit, vâlvoi, ridicat în sus (părul, coada).