BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A BÂRÂÍ bârâi fam. 1. tranz. (persoane) A deranja mereu, reproșând sau cerând diferite lucruri; a bate (la cap); a cicăli; a morocăni. 2. intranz. A vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a flecări; a pălăvrăgi. /bâr + suf. ~âi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una (fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor). ◊ Expr. A bârâi pe cineva (la cap) = a bate cuiva capul pentru a obține ceva. – Din bâr.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂRÂÍ vb. v. bombăni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂRÂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bârâí vb., ind. prez. 1 sg. bârâi, 3 sg. și pl. bârâie, imperf. 3 sg. bârâiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bî́rîĭ, a -i v. intr. (var. din mîrîi. V. bîr). Rar. Mîrîi: lupanu rînji și bîrîi (Sadov. VR. 1930, 9-10, 196).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink