AZOTÚRĂ, azoturi, s. f. Combinație chimică rezultată din amoniac; nitrură. – Din fr. azoture.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AZOTÚRĂ s.f. Nitrură. [< fr. azoture].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AZOTÚRĂ s. f. combinație a azotului cu un metal; nitrură. (< fr. azoture)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AZOTÚRĂ s. (CHIM.) nitrură. (~ este o combinație a amoniacului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

azotúră s. f., g.-d. art. azotúrii; pl. azotúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*azotúră f., pl. ĭ (d. azot). Chim. Combinațiune de azot cu un corp simplu, afară de oxigen: amoniacu e o azotură de idrogen [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink