AZOTEMÍE s. f. 1. Cantitatea de azot care există în sânge (sub formă de uree, acid uric etc.) 2. (Med.) Creștere anormală a cantității de uree din sânge. – Din fr. azotémie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZOTEMÍE s.f. Prezența în sânge a compușilor azotați (uree, acid uric etc.) [< fr. azotémie, cf. fr. azote – azot, gr. haima – sânge].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZOTEMÍE s. f. prezența în sânge a produșilor azotați degradați. (< fr. azotémie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
azotemíe s. f. (sil. mf. -zot-), art. azotemía, g.-d. azotemíi, art. azotemíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
azotemíe s.f. (med.) Cantitatea de azot din sânge ◊ „Starea clinică, anterior transplantului, era deosebit de gravă: anemie accentuată, hipertensiune arterială, azotemie crescută și anurie, ceea ce a necesitat rezolvarea rapidă prin transplantul renal, care a salvat viața tinerelor.” R.l. 26 III 80 p. 5 (din fr. azotémie; PR 1924; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink