10 definiții pentru «azot»   declinări

AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor și insipid, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Din fr. azote.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AZÓT n. Element chimic gazos care intră în componența aerului în proporție de aproape 80%; nitrogen. /<fr. azote
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AZÓT s.n. Element gazos incolor, inodor și insipid, care intră în compoziția aerului atmosferic în proporție de circa patru cincimi; nitrogen. [< fr. azote, cf. gr. a – fără, zoe – viață].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AZÓT s. n. element gazos incolor, inodor și insipid, care intră în compoziția aerului atmosferic în proporție de circa patru cincimi; nitrogen. (< fr. azote)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AZÓT s. n. Corp gazos simplu incolor și inodor, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Fr. azote (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AZÓT s. (CHIM.) nitrogen.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

azót s. n.; simb. N
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*azót n. (vgr. ázotos, fără vĭață). Chim. Un gaz care formează vre-o patru cincimĭ (79%), din aeru atmosferic și care nu poate întreținea nicĭ respirațiunea, nicĭ arderea, din care cauză Lavoisier l-a și numit așa. Are o greutate atomică de 14. – Se numește și nitrogen.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTOXID DE AZÓT s. (CHIM.) gaz ilariant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AZÓT (‹ fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + zoe „viață”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86ºC, p. f. -195,8ºC), gazos, mai ușor decît aerul, care se găsește în atmosferă în proporție de 78,4 la sută în volume sau de 76 la sută în greutate. La temperatura ordinară este inactiv, dînd compuși numai în condiții speciale (temperatură, presiune, catalizatori). Este întrebuințat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obținerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit în 1772 de D.R. Rutherford.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink