AXOMETRIE s. f. determinare a poziției spațiale a axei medii a undelor electrocardiografice. (< fr. axométrie)

axometrie s. f., g.-d. art. axometriei

AXO- „axă, tulpină, axon; axial, axonic”. ◊ gr. axon „axă, osie” > fr. axo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. axo-. □ ~gamie (v. -gamie), s. f., prezență a organelor de reproducere pe tulpina frunzoasă; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea dimensiunilor sau axelor pe un traseu chimografic; ~idă (v. -id), s. f., loc geometric al axei instantanee de rotație în mișcarea unui corp rigid; ~lemă (v. -lemă₁), s. f., membrană plasmatică ce limitează axoplasma; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare a poziției spațiale a axei medii a undelor electrocardiografice; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea axului cilindric al unei lentile; ~nemă (v. -nemă), s. f., zona axială a unui cromozom, în care sînt localizate combinațiile genelor; ~plasmă (v. plasmă), s. f., protoplasma axonului, formată din elemente identice cu acelea din corpul neuronal; ~sperme (v. -sperm), adj., s. n. pl., (plante) care prezintă placentație centrală sau central unghiulară.