AVUȚÍE, avuții s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor, o țară la un moment dat. – Avut + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AVUȚÍE ~i f. Avere mare; bogăție. ◊ ~ națională totalitate a valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor. [G.-D. avuției] / avut + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AVUȚÍE, avuții s. f. Avere, bogăție. – Din avut + suf. -ie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AVUȚÍE s. v. avere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

avuțíe s. f., art. avuțía, g.-d. art. avuțíei; pl. avuțíi, art. avuțíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

avuțíe f. (d. avut, avere). Rar. Bogăție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink