AVOCATÚRĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: advocatúră s. f.] – Din germ. Advokatur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AVOCATÚRĂ f. Profesiunea de avocat. [G.-D. avocaturii] /<germ. Advokatur, it. avvocatura
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AVOCATÚRĂ s.f. Profesiunea de avocat. [Var. advocatură s.f. / cf. germ. Advokatur, it. avvocatura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AVOCATÚRĂ s. f. profesiunea de avocat. (< germ. Advokatur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AVOCATÚRĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: advocatúră s. f.] – Germ. Advokatur.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AVOCATÚRĂ s. (înv., în Transilv. și prin Ban.) procatorie, (înv., prin Transilv.) procatorit. (Practică ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

avocatúră s. f., g.-d. art. avocatúrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*advocatúră și (ob.) av- f., pl. ĭ (d. advocat cu sufixu -ură, ca' n literatură; germ. advokatur). Profesiunea de avocat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink