aventuriéră s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AVENTURIÉR ~i m. Persoană care caută aventuri. [Sil. -ri-er] /<fr. aventurier, it. avventuriero
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AVENTURIÉR, -Ă s.m. și f. Om care caută aventuri : (depr.) om fără căpătâi, vagabond, derbedeu. [Pron. -ri-er. / < fr. aventurier, it. avventuriero].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AVENTURIÉR, -Ă s. m. f. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond. (< fr. aventurier, it. avventuriere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană care umblă după aventuri. [Pr.: -ri-er] – După fr. aventurier.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AVENTURIÉR s. (rar) aventurist, (pop.) vânturător, vântură-lume, vântură-țară, (înv.) zvânturat. (E un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aventuriér s. m. (sil. -ri-er), pl. aventuriéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aventuriér, -ă s. (fr. aventurier, -ière). Care caută aventurĭ, vîntură-țară, vagabond.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink