avenít adj. m., pl. aveníți; f. sg. avenítă, pl. aveníte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

avenít n., pl. urĭ (d. avin). Vechĭ. Vest. Aluat (adică dospit, nu cocă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AVENÍ vb. v. crește, dospi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

avín, a avení v. intr. (lat. advenire, a sosi, a veni). Vechĭ. Vest. Cresc, dospesc, mă umflu: pîĭne avenită.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink