AVÉN s. n. v. avenă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AVÉN ~e f. Prăpastie circulară în regiunile calcaroase, în care se scurg apele de suprafață. /<lat. avena
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AVÉN s.n. v. avenă.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
avén s.n. (geol.) ◊ „E.M. și A.M., cei doi speologi francezi care [...] și-au propus să studieze un aven (puț adânc, cu pereți abrupți) nu departe de Grenoble.” R.l. 12 IX 75 p. 6 (din fr. aven; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AVÉN (‹ fr.) s. n. (GEOL., GEOGR.) Puț format în roci solubile (în special calcare), constituind o formă carstică de dizolvare. În partea inferioară poate comunica cu o grotă, cu galerii subterane, cu rîuri subterane etc.; favorizează evacuarea spre adînc a apelor de suprafață; pîlnie.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink