3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”.

AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”.

avan1- [At: DN3 / V: -nt- / E: fr avant] Element prim de compunere savantă cu semnificația „anterior”.

avan3, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2148 / Pl: ~i, ~e / E: tc havan] (Înv) 1-2 a, av (Care este) aprig. 3-4 a, av (Care este) hain. 5-6 a, av (Pex) (Care este) viclean. 7 av (Șîe) ~ de Grozav de...

AVAN1 sbst. Mold. (HASD.) Piuliță [👉 HAVAN].

AVAN2 I. adj. Mold. Rău, amarnic, aprig: vai de mine, că ~ mai ești! (ALECS.). II. adv. Grozav, strașnic, tare: pe piscul Caprei ningea ~ de dimineață (GRL.) [tc. havan].

AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Mold.) Strașnic, grozav, cumplit. Cît de avană va fi fost lovitura aceea, nu pot spune. MARIAN, O. II 49. Într-o groapă mare arde-un foc avan. EMINESCU, L. P. 127. ◊ (Adverbial) Dar strînge pumnul mai avan pe furcă. DRAGOMIR, S. 24. Afară băteau lunurile, băteau avan. CAMILAR, N. I 353. Numai de nu l-o fi rupt apa [podul], că am auzit că vine avan Șiretul. SADOVEANU, M. 180. ♦ (Despre oameni) Rău, crud, hain. Vezi cît ești de avan, moș Nichifor, cum îți încarci sufletul de păcate! CREANGĂ, P. 134. O cîmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor. ALECSANDRI, P. A. 226. Nu are îndurare, e aprig și avan. NEGRUZZI, S. II 298.

AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit. ♦ Crud, rău, hain. [Var.: avam, -ă adj.] – Tc. havan (sb. avan).

AVAN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „înainte”, „anterior” (în timp și spațiu). [Var. avant-. /< fr. avant].

AVAN- elem. „înainte, anterior”. (< fr. avant)

AVAN ~ă (~i, ~e) pop. 1) Care este iute la mânie. 2) Care este câinos la inimă; plin de răutate; rău. 3) Care este grozav; cumplit de rău, de crud etc. Un vânt ~. /<turc. avvan

avan a. Mold. amarnic, strașnic: aștept oardele avane AL. moartea tare-i neastâmpărată și avană CR. [Turc. HAVAN, perfid].

2) aván, -ă adj. (turc. havan, d. ar. havvan, perfid, trădător; ngr. avánis, calomniator; sîrb. avan). Grozav, impetuos, feroce, sălbatic: om avan. Adv. Pop. Aicĭ e avan de bine! – În Trans. Buc. avam.

AVAM Trans. Maram. Bucov. = AVAN2 .

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

avan (pop.) adj. m., pl. avani; f. ava, pl. avane

avan (pop.) adj. m., pl. avani; f. avană, pl. avane

avan adj. m., pl. avani; f. sg. avană, pl. avane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AVAN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.

avan adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

avan (avani), adj.1. Barbar, sălbatic, crud. – 2. Tare, puternic. – 3. Isteț, viclean. – 4. (Adv.) Strașnic. Tc. havan „trădător, perfid”, din arab. hawwan (Șeineanu, II, 29); cf. ngr. ἀβάνις „calomniator”, ἀβανία „calomnie, opresiune”, sb. avan „trădător”. Der. avanie, s. f. (batjocură), cuvînt care a ajuns să se întîlnească cu fr. avanie, de aceeași origine; avănit, adj. (sărac); avaniță, s. f. (Trans., intrus), din sb. avanica „om crud”, care provine din aceeași sursă turcă.

avant- Prefix împrumutat din fr., și care se aplică unui mic număr de cuvinte neol., pentru a indica o poziție care o precedă (în timp sau în spațiu) pe cea indicată de cuvîntul simplu: avantgardă, s. f.; avantpost, s. n.; avantpremieră, s. f.; avantscenă, s. f.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

avan, avani s. m. (intl.) polițist

Intrare: avan
avan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: avan (adj.)
avan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avan
  • avanul
  • avanu‑
  • ava
  • avana
plural
  • avani
  • avanii
  • avane
  • avanele
genitiv-dativ singular
  • avan
  • avanului
  • avane
  • avanei
plural
  • avani
  • avanilor
  • avane
  • avanelor
vocativ singular
plural
avam adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avam
  • avamul
  • avamu‑
  • ava
  • avama
plural
  • avami
  • avamii
  • avame
  • avamele
genitiv-dativ singular
  • avam
  • avamului
  • avame
  • avamei
plural
  • avami
  • avamilor
  • avame
  • avamelor
vocativ singular
plural
Intrare: avan (pref.)
prefix (I7-P)
  • avan
prefix (I7-P)
  • avant
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

avan, avaadjectiv

  • 1. popular adesea adverbial Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cît de avană va fi fost lovitura aceea, nu pot spune. MARIAN, O. II 49. DLRLC
    • format_quote Într-o groapă mare arde-un foc avan. EMINESCU, L. P. 127. DLRLC
    • format_quote Dar strînge pumnul mai avan pe furcă. DRAGOMIR, S. 24. DLRLC
    • format_quote Afară băteau tunurile, băteau avan. CAMILAR, N. I 353. DLRLC
    • format_quote Numai de nu l-o fi rupt apa [podul], că am auzit că vine avan Siretul. SADOVEANU, M. 180. DLRLC
    • 1.1. Despre oameni: crud, hain, rău. DLRLC
      • format_quote Vezi cît ești de avan, moș Nichifor, cum îți încarci sufletul de păcate! CREANGĂ, P. 134. DLRLC
      • format_quote O cîmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor. ALECSANDRI, P. A. 226. DLRLC
      • format_quote Nu are îndurare, e aprig și avan. NEGRUZZI, S. II 298. DLRLC
etimologie:

avanelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „înainte”, „anterior” (în timp și spațiu). DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.