16 definiții pentru „avan”   declinări

AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AVÁN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Avan ≠ blajin, blând
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AVÁN ~ă (~i, ~e) pop. 1) Care este iute la mânie. 2) Care este câinos la inimă; plin de răutate; rău. 3) Care este grozav; cumplit de rău, de crud etc. Un vânt ~. /<turc. avvan
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AVAN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „înainte”, „anterior” (în timp și spațiu). [Var. avant-. /< fr. avant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AVAN- elem. „înainte, anterior”. (< fr. avant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit. ♦ Crud, rău, hain. [Var.: avám, -ă adj.] – Tc. havan (sb. avan).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aván adj. m., pl. aváni; f. sg. avánă, pl. aváne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aván (aváni), adj.1. Barbar, sălbatic, crud. – 2. Tare, puternic. – 3. Isteț, viclean. – 4. (Adv.) Strașnic. Tc. havan „trădător, perfid”, din arab. hawwan (Șeineanu, II, 29); cf. ngr. ἀβάνις „calomniator”, ἀβανία „calomnie, opresiune”, sb. avan „trădător”. Der. avanie, s. f. (batjocură), cuvînt care a ajuns să se întîlnească cu fr. avanie, de aceeași origine; avănit, adj. (sărac); avaniță, s. f. (Trans., intrus), din sb. avanica „om crud”, care provine din aceeași sursă turcă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

avan a. Mold. amarnic, strașnic: aștept oardele avane AL. moartea tare-i neastâmpărată și avană CR. [Turc. HAVAN, perfid].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1) aván n. V. havan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) aván, -ă adj. (turc. havan, d. ar. havvan, perfid, trădător; ngr. avánis, calomniator; sîrb. avan). Grozav, impetuos, feroce, sălbatic: om avan. Adv. Pop. Aicĭ e avan de bine! – În Trans. Buc. avam.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

haván n., pl. e și urĭ (turc. [d. pers.] havan; ngr. haváni, bg. sîrb. havan. V. găvan). Vechĭ. Mortier, tun scurt și gros. Munt. Aparat de tăĭat tutun. Mold. sud (și avan). Piŭă de alamă saŭ de fer p. bucătărie. V. coboc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

avan, avani s. m. (intl.) polițist
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink