3 intrări
25 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- etimologice (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”.
AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
avan1- [At: DN3 / V: -nt- / E: fr avant] Element prim de compunere savantă cu semnificația „anterior”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
avan3, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2148 / Pl: ~i, ~e / E: tc havan] (Înv) 1-2 a, av (Care este) aprig. 3-4 a, av (Care este) hain. 5-6 a, av (Pex) (Care este) viclean. 7 av (Șîe) ~ de Grozav de...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AVAN1 sbst. Mold. (HASD.) Piuliță [👉 HAVAN].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
†AVAN2 I. adj. Mold. Rău, amarnic, aprig: vai de mine, că ~ mai ești! (ALECS.). II. adv. Grozav, strașnic, tare: pe piscul Caprei ningea ~ de dimineață (GRL.) [tc. havan].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Mold.) Strașnic, grozav, cumplit. Cît de avană va fi fost lovitura aceea, nu pot spune. MARIAN, O. II 49. Într-o groapă mare arde-un foc avan. EMINESCU, L. P. 127. ◊ (Adverbial) Dar strînge pumnul mai avan pe furcă. DRAGOMIR, S. 24. Afară băteau lunurile, băteau avan. CAMILAR, N. I 353. Numai de nu l-o fi rupt apa [podul], că am auzit că vine avan Șiretul. SADOVEANU, M. 180. ♦ (Despre oameni) Rău, crud, hain. Vezi cît ești de avan, moș Nichifor, cum îți încarci sufletul de păcate! CREANGĂ, P. 134. O cîmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor. ALECSANDRI, P. A. 226. Nu are îndurare, e aprig și avan. NEGRUZZI, S. II 298.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit. ♦ Crud, rău, hain. [Var.: avam, -ă adj.] – Tc. havan (sb. avan).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AVAN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „înainte”, „anterior” (în timp și spațiu). [Var. avant-. /< fr. avant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AVAN- elem. „înainte, anterior”. (< fr. avant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AVAN ~ă (~i, ~e) pop. 1) Care este iute la mânie. 2) Care este câinos la inimă; plin de răutate; rău. 3) Care este grozav; cumplit de rău, de crud etc. Un vânt ~. /<turc. avvan
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
avan a. Mold. amarnic, strașnic: aștept oardele avane AL. moartea tare-i neastâmpărată și avană CR. [Turc. HAVAN, perfid].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) aván, -ă adj. (turc. havan, d. ar. havvan, perfid, trădător; ngr. avánis, calomniator; sîrb. avan). Grozav, impetuos, feroce, sălbatic: om avan. Adv. Pop. Aicĭ e avan de bine! – În Trans. Buc. avam.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
avant1- ec vz avan-
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AVAM Trans. Maram. Bucov. = AVAN2 .
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AVAM, -Ă adj. v. avan.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
AVANT- v. avan-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
avan (pop.) adj. m., pl. avani; f. avană, pl. avane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
avan (pop.) adj. m., pl. avani; f. avană, pl. avane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
avan adj. m., pl. avani; f. sg. avană, pl. avane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AVAN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
avan adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Avan ≠ blajin, blând
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
avan (avani), adj. – 1. Barbar, sălbatic, crud. – 2. Tare, puternic. – 3. Isteț, viclean. – 4. (Adv.) Strașnic. Tc. havan „trădător, perfid”, din arab. hawwan (Șeineanu, II, 29); cf. ngr. ἀβάνις „calomniator”, ἀβανία „calomnie, opresiune”, sb. avan „trădător”. Der. avanie, s. f. (batjocură), cuvînt care a ajuns să se întîlnească cu fr. avanie, de aceeași origine; avănit, adj. (sărac); avaniță, s. f. (Trans., intrus), din sb. avanica „om crud”, care provine din aceeași sursă turcă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
avant- Prefix împrumutat din fr., și care se aplică unui mic număr de cuvinte neol., pentru a indica o poziție care o precedă (în timp sau în spațiu) pe cea indicată de cuvîntul simplu: avantgardă, s. f.; avantpost, s. n.; avantpremieră, s. f.; avantscenă, s. f.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
avan, avani s. m. (intl.) polițist
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
avan, avanăadjectiv
- 1. Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cît de avană va fi fost lovitura aceea, nu pot spune. MARIAN, O. II 49. DLRLC
- Într-o groapă mare arde-un foc avan. EMINESCU, L. P. 127. DLRLC
- Dar strînge pumnul mai avan pe furcă. DRAGOMIR, S. 24. DLRLC
- Afară băteau tunurile, băteau avan. CAMILAR, N. I 353. DLRLC
- Numai de nu l-o fi rupt apa [podul], că am auzit că vine avan Siretul. SADOVEANU, M. 180. DLRLC
-
- Vezi cît ești de avan, moș Nichifor, cum îți încarci sufletul de păcate! CREANGĂ, P. 134. DLRLC
- O cîmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor. ALECSANDRI, P. A. 226. DLRLC
- Nu are îndurare, e aprig și avan. NEGRUZZI, S. II 298. DLRLC
-
-
etimologie:
- avvan „perfid” DEX '09 DEX '98
- avánis „calomniator” DEX '09 DEX '98
avanelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „înainte”, „anterior” (în timp și spațiu). DN
etimologie:
- avant DN