1) avînt n., pl. urĭ (d. a avînta). Pornire, răpezire [!]: avîntu uneĭ oștĭ. Fig. Pornire, dorință mare: avînturile inimiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink