AUTOUTILÁT, -Ă, autoutilați, -te, adj. Care s-a utilat cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto¹- + utilat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOUTILÁ, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto¹- + utila.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOUTILÁ vb. I. tr. A utila cu mijloace proprii; a autodota. [Et. incertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOUTILÁ vb. refl. (despre întreprinderi, instituții) a se utila cu mijloace proprii; a se autodota. (< auto¹- +utila)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOUTILÁ vb. v. autodota.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

autoutilá vb., ind. prez. 1 sg. autoutiléz, 3 sg. și pl. autoutileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink