AUTOTRANSPORTÓR, autotransportoare, s. n. Autovehicul militar blindat pentru transportul de trupe. [Pr.: a-u-] – Auto² + transportor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOTRANSPORTÓR s.n. Autovehicul blindat de luptă, neînarmat, folosit în transportul infanteriei. [Pl. -oare. / < auto²- + transportor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOTRANSPORTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care lucrează pe o mașină de transportat materiale. II. s. n. autovehicul blindat de luptă, neînarmat, folosit în transportul trupelor. (< auto² + transportor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autotransportór s. n. (sil. a-u-to-trans-); pl. autotransportoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

autotransportór, -oáre s.m.f. Persoană care lucrează pe o mașină de transportat materiale ◊ „Maria e fruntașă în muncă, autotransportoare.” Sc. 12 XII 61 p. 1 (din auto2- + transportor; cf. it. autotransportatore; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 236; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink