AUTOTOMÍE s. f. Proces de automutilare specific unor animale care constă în însușirea de a-și detașa în caz de primejdie o parte a corpului (coadă, picior etc.), care ulterior se poate regenera. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotomie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOTOMÍE f. Automutilare la care recurg unele nevertebrate (de exemplu șopârla) pentru a scăpa de un pericol. /< fr. autotomie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOTOMÍE s.f. Automutilare la care recurg unele animale (ca șopârla etc.) pentru a scăpa de anumite pericole. ♦ Capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a pierde și apoi de a reface unele părți ale organismului. [Gen. -iei. / < fr. autotomie, cf. gr. autos – însuși, tome – tăiere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOTOMÍE s. f. 1. autoamputare a unei părți a corpului la care recurg unele animale (șopârla, crabii). 2. capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a-și reface unele părți desprinse spontan. (< fr. autotomie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autotomíe s. f. (sil. a-u-), art. autotomía, g.-d. art. autotomíei; pl. autotomíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink