AUTOSALVÁRE, autosalvări, s. f. Autosanitară. [Pr.: a-u-] – Auto2 + salvare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSALVÁRE s.f. 1. Acțiunea de a se autosalva. 2. Autosanitară, autoambulanță. [< autosalva].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSALVÁRE s. f. 1. acțiunea de a se autosalva. 2. autosanitară. (< autosalva)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSALVÁRE s. v. ambulanță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autosalváre s. f. (sil. a-u-) → salvare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSALVÁ vb. I. refl. A se salva singur. [Et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSALVÁ vb. refl. a se salva singur. (< auto1- + salva)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autosalvá vb. (sil. a-u-) → salva
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autosalváre s.f. Mașină a stației de salvare ◊ „Era ora 10,30 când alte două autosalvări [...] au încercat și ele să-și facă drum spre Oncești.” R.l. 14 II 84 p. 2 (din auto2- + salvare)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink