AUTOREGLÁ, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto2 + regla.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A AUTOREGLÁ ~éz tranz. A face să se autoregleze. /<fr. autorégler
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE AUTOREGLÁ se ~eáză intranz. A se regla în mod automat. /<fr. autorégler
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOREGLÁ vb. I. tr., refl. A (se) regla automat. [Cf. fr. autorégler].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOREGLÁ vb. tr., refl. a (se) regla automat. (< fr. autorégler)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoreglá vb. (sil. a-u-, -gla), ind. prez. 1 sg. autoregléz, 3 sg. și pl. autoregleáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink