AUTOR, -OARE, autori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, produce sau comite ceva. ♦ Spec. Persoană care comite o infracțiune. [Pr.: a-u-] – Din fr. auteur, lat. auctor.

autor, ~oare smf [At: CANTEMIR, HR. 62 / P: a-u~ / V: (înv) ~re sm, avt~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat auctor] 1 (Înv) Persoană care este cauza primă a ceva. 2 (Înv) Creator al unui anumit fapt. 3 (Înv; fig) Tată ceresc. 4 (Jur; înv) Strămoș comun sau părinte. 5 Creator al unei opere artistice. 6 (Spc) Scriitor. 7 (Pex; înv) Carte care conține opera unui scriitor. 8 Inventator. 9 (Îs) Drepturi de ~ Sumă de bani cuvenită creatorului unei opere din vânzarea, reprezentarea, reproducerea sau executarea operei. 10 (Fam; îe) După unii ~i Potrivit părerilor unora. 11 (Jur; înv; frm) Cel de la care avem un drept, o proprietate. 12 (Spc) Persoană care comite o infracțiune.

*AUTOR sm., *AUTOARE (pl. -oare), ⦿AUTOARĂ sf. 1 Care face, care îndeplinește ceva: el e ~ul acestei legi; ~ul unei invențiuni; ~ii zilelor noastre, părinții ¶ 2 Care săvîrșește, care făptuește ceva, făptuitor: nu s’a putut descoperi ~ul crimei ¶ 3 📝 Care alcătuește o carte, scriitor: am să caut să-mi procur și acești ~i [fr. < lat.].

AUTOR, -OARE, autori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, care produce sau comite ceva. ♦ Spec. Persoană care comite o infracțiune. [Pr.: a-u-] – Din fr. auteur, lat. au[c]tor.

AUTOR, -OARE, autori, -oare, s. m. și f. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. V. scriitor. Lenin este autorul studiului filozofic «Materialism și empiriocriticism». Mihail Sadoveanu este autorul romanului «Frații Jderi». ▭ Autorul creează numeroase schițe bine construite. Din schițele sale se desprind personaje vii, ale căror trăsături caracteristice sînt reliefate puternic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 4/5. ◊ Drepturi de autor v. drept. ♦ Persoană care face, care produce ceva. Autorul invenției paratrăsnetului este Benjamin Franklin. ▭ Tulimeni ( = gardieni) și ieniceri se amestecă la sfada plăcintei și comedia se mîntuie cu uciderea a vreo treizeci de inși din ambe părțile; iar plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autorul ei au rămas turtiți și hăcuiți într-o baltă de sînge. NEGRUZZI, S. I 286. ♦ Persoană care comite o faptă condamnabilă (o infracțiune, un delict, o crimă etc.), participînd direct sau indirect la comiterea ei. Autorul unui furt. Autorul moral al unei crime. – Pronunțat: a-u-.

AUTOR, -OARE, autori, -oare, s. m. și f. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. ♦ Persoană care face, care produce sau comite ceva. [Pr.: a-u-] – Fr. auteur (lat. lit. au[c]tor).

AUTOR, -OARE s.m. și f. Creator al unei opere literare, artistice etc. ♦ Cel care a inventat, a produs ceva. ♦ Cel care este cauza unui lucru, a unei acțiuni etc. [Pron. a-u-. / < lat. auctor, cf. it. autore, fr. auteur].

AUTOR, -OARE s. m. f. 1. cel care face un lucru, o acțiune etc. 2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenții. (< fr. auteur, lat. auctor)

AUTOR ~i m. 1) Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică etc. ~ul romanului. 2) Persoană care a inventat sau a produs ceva. ~ al unei noi doctrine. 3) jur. Persoană care a săvârșit în mod nemijlocit o infracțiune. ~ul crimei. /<lat. auctor, it. autore, fr. auteur

autor m. 1. cauza primă a unui lucru: creator, inventator; 2. cel ce a făcut o carte: scriitor; 3. opera însăși: autorii cei vechi.

*autór, -oáre s. (fr. auteur, d. lat. auctor). Creator, făcător: Dumnezeŭ e autoru lumiĭ. Făptuitor: autoru uneĭ crime. Scriitor de cărțĭ. Cartea unuĭ autor: a studia un autor. – Vechĭ aftór (saŭ áftor?), după rus. ávtor.

autore sm vz autor

avtor sm vz autor

cântăreț-autor s. m. Cantautor ◊ „Despre acea faimoasă «întoarcere la romantism», despre fracțiunea intelectuală a muzicii ușoare, despre cântăreții-filozofi și despre cântăreții-autori.” Cont. 20 I 67 p. 5 (din cântăreț + autor, după it. cantautore)

regizor-autor s. m. Regizor care scrie texte literare (dramatice) ◊ „Nimeni nu-l înțelege pe băiat, nimeni nu încearcă să se apropie de el (nici chiar regizorul-autor) și el rămâne singur, singur.” R.l. 7 X 73 p. 2 (din regizor + autor)

autor (desp. a-u-) s. m., pl. autori

autor (a-u-) s. m., pl. autori

autor s. m. (sil. a-u-), pl. autori

autor (autori), s. m. – Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică. Lat. autor (sec. XIX). – Der. autoare, s. f.

AUTOR s. 1. (rar) scriitor, (înv.) izvoditor, (grecism înv.) singraf. (~ al unei opere.) 2. scriitor. (~ul meu preferat.) 3. v. realizator. 4. (JUR.) făptaș, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ul furtului.)

AUTOR s. 1. (rar) scriitor, (înv.) izvoditor, (grecism înv.) singraf. (~ al unei opere.) 2. scriitor. (~ meu preferat.) 3. creator, realizator. (~ filmului.) 4. făptaș, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ furtului.)

AUTOR. Subst. Autor, artist al cuvîntului, maestru al cuvîntului; scriitor, condeier (rar), literat, literator (înv.); narator (livr.), povestitor, povestar (reg.), povestaș (reg.). Autoraș (depr.), scriitoraș (depr.), feștelitor de hîrtie (depr.), scrib (depr.), scribăreț (rar). Umorist; parodist. Cronicar, analist. Hagiograf. Nomograf. Logograf (ant.). Prozator; romancier; nuvelist. Fabulist. Dramaturg; tragic (rar); comediograf; mimograf; vodevilist; scenarist, libretist. Textier. Poet, cîntăreț, cîntător (înv.), bard, rapsod; stihuitor, stihar (rar), versuitor (înv.), glosator, versificator, poetaș (depr.), poetard (depr.), poetastru (depr.). Sonetist; cupletist; psalmist. Poet-cîntăreț, rapsod (în Grecia antică), aed (ant.), bard (la vechii celți); trubadur, menestrel. Critic, eseist. Publicist, ziarist, jurnalist, gazetar, gazetăraș (depr.). Pamfletar, pamfletist, foiletonist (rar). Scriitorime. Adj. Scriitoricesc; gazetăresc; pamfletăresc. Vb. A scrie, a crea, a compune; a versifica, a stihui (rar), a versui (înv.). V. artă, artist, cinematografie, cîntăreț, dramaturgie, jurnalistică, literatură, muzicant, poezie.

AUTOR După unii autori (fam.) = Potrivit părerilor unora: După unii autori, această sărbătoare a fost statornicită, la anul 138 al erei noastre, de către episcopul Telesfor... (I. L. CARAGIALE) Istoria Bulgariei nu este întru nimic inferioară istoriei noastre, după unii autori este chiar mult superioară. (EMIL CIORAN)

Et tel mot pour avoir réjoui le lecteur/ a coûté bien souvent des larmes à l’auteur (fr. "Și un astfel de cuvînt care a înveselit pe cititor a costat multe lacrimi pe autor) – Boileau, satira VII, Genul satiric, vers 7-8 – subliniază eforturile scriitorului, care plătește cu ore de trudă zîmbetul cititorilor săi. LIT.

Opus igne, autor patibulo dignus (lat. „Opera e vrednică de foc; autorul, de spînzurătoare”) – e rezoluția pe care cenzura maghiară a pus-o pe Cronica Românilor și a altor neamuri învecinate, scrierea principală a lui Gh. Șincai. Din această cauză lucrarea n-a văzut lumina tiparului decît mai tîrziu, la Iași (1853), după moartea cărturarului ardelean. Astăzi, expresia se mai citează la modul ironic în legătură cu o lucrare care nu merită să fie luată în considerare. LIT.