AUTOPROTEJÁRE, autoprotejări, s. f. Acțiunea de a se autoproteja. [Pr.: a-u-] – V. autoproteja.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOPROTEJÁ, autoprotejez, vb. I. Refl. A se proteja prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + proteja.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOPROTEJÁ vb. refl. a se proteja prin mijloace proprii. (< auto¹- + proteja)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autoprotejá vb. (sil. a-u-) → proteja
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

autoprotejá vb.refl. I A se proteja prin mijloace proprii ◊ „Cercetările științifice [...] au dus la identificarea mecanismelor naturale prin care diverse viețuitoare se autoprotejează împotriva frigului.” Sc. 2 III 77 p. 6 (din auto1- + proteja; DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink