AUTOPROCLAMÁ vb. I. refl. A se proclama singur. [< auto¹- + proclama].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOPROCLAMÁ vb. refl. a se investi pe sine cu anumite titluri. (< auto¹- + proclama)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autoproclamá vb. (sil. a-u-) → proclama
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

autoproclamá vb.refl. I A se învesti cu anumite titluri (de obicei pe nedrept) ◊ „Este, după părerea mea, un exemplu care ilustrează tendința de a se autoproclama ei înșiși «vârfuri» ale științei contemporane.” Sc. 24 XI 66 p. 4. ◊ „După ce s-a încercat de către câțiva autori obișnuiți să facă multă gălăgie în jurul numelui lor, să se autoproclame valori supreme [...] poeții s-au întors [...] la uneltele specifice, tradiționale ale poeziei.” R.l. 29 IX 75 p. 2; v. și I.B. 5 I 74 p. 4 (din auto1- + proclama; MNC 1971; DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink