AUTOPERSIFLÁRE, autopersiflări, s. f. Faptul de a se autopersifla. [Pr.: a-u-] – V. autopersifla.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOPERSIFLÁRE s.f. Acțiunea de a se autopersifla. [< autopersifla].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOPERSIFLÁ, autopersiflez, vb. I. Refl. A se supune propriei persiflări. [Pr.: a-u-] – Auto1- + persifla.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOPERSIFLÁ vb. I. refl. A se persifla pe sine însuși. [Et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOPERSIFLÁ vb. refl. a se lua pe sine în râs, a se ironiza. (< auto1- + persifla)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autopersiflá vb. (sil. a-u-) → persifla
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink