AUTOPERFECȚIONÁRE, autoperfecționări, s. f. Acțiunea de a se autoperfecționa și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-per-fec-ți-o-] – V. autoperfecționa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOPERFECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a se autoperfecționa și rezultatul ei. [< autoperfecționa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOPERFECȚIONÁ, autoperfecționez, vb. I. Refl. A se perfecționa prin eforturi proprii. [Pr.: a-u-to-per-fec-ți-o-] – Auto¹- + perfecționa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOPERFECȚIONÁ vb. I. refl. A se perfecționa pe sine însuși. [< auto¹- + perfecționa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOPERFECȚIONÁ vb. refl. a se perfecționa pe diferite planuri. (< auto-1 + perfecționa)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autoperfecționá vb. (sil. a-u-, -ți-o-) → perfecționa
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

autoperfecționáre s.f. Tendință spre propria desăvârșire ◊ „Talentul adevărat nu-i lipsit niciodată de simțul autoperfecționării continue.” Cont. 3 IV 64 p. 1 (din auto1- + perfecționare; DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink