AUTOPASTÍȘĂ, autopastișe, s. f. Pastișă a propriilor creații. [Pr.: a-u-] – Auto1- + pastișă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOPASTÍȘĂ s. f. imitație a propriilor procedee artistice; manieră, șablon. (< auto1- + pastișă)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOPASTIȘÁ, autopastișez, vb. I. Tranz. și refl. A copia genul sau procedeele artistice folosite în lucrări proprii. [Pr.: a-u-] – Auto1- + pastișă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOPASTIȘÁ vb. I. refl. (Despre scriitori) A-și copia procedeele artistice proprii. [Et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOPASTIȘÁ vb. refl. (despre scriitori) a-și imita procedeele artistice proprii. (< auto1- + pastișa)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autopastișá vb. (sil. a-u-) → pastișa
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autopastíșă s.f. ◊ „La rândul său, Nichita Stănescu [...] nu poate continua experiența din cele «11 elegii» fără riscul de a transforma în manieră, adică în autopastișă [...]” Gaz.lit. 2 III 67 p. 7; v. și autopastișa (din auto1- + pastișă; DN3; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autopastișá vb.refl. I A-și copia procedeele (artistice) proprii ◊ „E oare firesc ca un foarte tânăr poet (evident talentat) să se autopastișeze?” Gaz.lit. 19 I 61 p. 2. ◊ „Tânărul critic conchide că ceea ce ar caracteriza poezia actuală ar fi «autopastișa»: «Ceea ce era spontan, la un moment dat [...] a devenit normă, șablon. [...] Poezia se autopastișează».” R.lit. 7 II 74 p. 13 (din auto1- + pastișa; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 132; DEX; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink