AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Analizare a vietii psihice proprii; introspecție. [Pr.: a-u-] – Auto1- + observare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOOBSERVÁRE s.f. Faptul de a se autoobserva, analizare a propriei vieți psihice; autoobservație; introspecție. [< autoobserva].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Analizare a vieții psihice proprii; introspecție. – Din auto1- + observare.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOOBSERVÁRE s. v. introspecție.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoobserváre s. f. (sil. a-u-) → observare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOOBSERVÁ, autoobsérv, vb. I. Refl. A-și analiza propria persoană și viață (psihică). [Pr.: a-u-to-ob-] – Auto1- + observa.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOOBSERVÁ vb. I. refl. A se observa pe sine, a-și analiza propria viață psihică. [Cf. fr. autoobserver].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOOBSERVÁ vb. refl. a-și observa propriile acțiuni, manifestări comportamentale, idei, trăiri afective. (< fr. autoobserver)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoobservá vb. (sil. a-u-to-ob-) → observa
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoobservá vb.refl. I 1963 A se observa pe sine însuși v. autodocumenta (din auto1- + observa; cf. fr. autoobserver; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink