AUTONOMIZÁRE, autonomizări, s. f. Acțiunea de a se autonomiza și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autonomiza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

autonomizáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autonomizării; pl. autonomizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTONOMIZÁ, autonomizez, vb. I. Refl. A deveni autonom. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonomiser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE AUTONOMIZÁ mă ~éz intranz. A deveni autonom. /<fr. autonomiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTONOMIZÁ vb. I. refl. (Rar) A deveni autonom. [Cf. fr. autonomiser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTONOMIZÁ vb. refl. a deveni autonom. (< fr. autonomiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autonomizá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autonomizéz, 3 sg. și pl. autonomizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink