AUTOMUTILÁRE, automutilări, s. f. Acțiunea de a se automutila și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. automutila.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOMUTILÁRE s.f. Acțiunea de a se automutila și rezultatul ei. [< automutila, după fr. automutilation].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOMUTILÁRE, automutilări, s. f. Acțiunea de a se automutila și rezultatul ei.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
automutiláre s. f. (sil. a-u-) → mutilare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr.: a-u-] – Auto1- + mutila.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOMUTILÁ vb. I. refl. A se (a-și) mutila singur (o parte a corpului). [P.i. -ez. / < auto1- + mutila].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOMUTILÁ vb. refl. a se mutila în mod voluntar. (< auto1- + mutila)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur. – Din auto1- + mutila.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
automutilá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. automutiléz, 3 sg. și pl. automutileáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink