AUTOMULȚUMÍRE s.f. Mulțumire de sine însuși în urma unor succese, care duce la suficiență, la stagnare, la regres și la lipsă de vigilență; autoîncântare. [< auto1- + mulțumire].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink