AUTOMEDICÁȚIE, automedicații, s. f. Medicație stabilită de bolnav pentru sine. [Pr.: a-u-] – Din fr. automédication.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOMEDICÁȚIE s. f. practica de a lua medicamente din proprie inițiativă, fără prescripție medicală. (< fr. automédication)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
automedicáție s. f. (sil. a-u-) → medicație
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
automedicáție s.f. ◊ „Semnificația cuvântului automedicație este clară: a lua medicamente din proprie inițiativă, fără prescripție medicală.” Sc. 5 XII 71 p. 1. ◊ „Trebuie spus că în folosirea medicamentelor psihotrope trebuie evitată automedicația [...]” Cont. 21 IX 84 p. 5. ◊ „Eu cred că, oricât de mult s-ar vorbi despre automedicație, nu va fi niciodată prea mult [...]” Sc. 25 V 86 p. 4 (din auto1- + medicație, după engl. selfmedication; cf. fr. automédication; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink