AUTOIRONIZÁ, autoironizez, vb. I. Refl. A se supune autoironiei. [Pr.: a-u-to-i-] – Auto¹ + ironie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOIRONIZÁ vb. I. refl. A se ironiza pe sine însuși. [Et. incertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOIRONIZÁ vb. refl. a se supune autoironiei. (< auto¹- + ironiza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autoironizá vb. (sil. a-u-to-in-) → ironiza
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

autoironizá vb.refl. I A zeflemisi propria persoană ◊ „Varietățile au început [...] să se privească cu ochi critici, să se autoironizeze.” Cont. 11 X 63 p. 5; v. și Sc. 12 XI 66 p. 2 (din auto1- + ironiza; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink